Se caută instalator sanitar priceput sau zidar pentru căsătorie imediată.
Da.
Dragul meu cititor, știu că ești șocat de ceea ce citești, așa că permite-mi să explic.
Dacă mă urmărești regulat, știi că am fost și sunt celibatară. Am avut ocazia să mă mărit de mai multe ori, chiar dacă în „14 nuanțe de roșu” am scris că un măscărici mi-a spus că „sunt nemăritată, deoarece nu m-a cerut nimeni.”
Întotdeauna am crezut că-i ușor să te măriți, dar foarte greu să nu o faci.
Și recunosc că am fost tentată, mai bine zis, la câțiva pași de a mă lega de mâini și de picioare, dar... am fugit. La timp aș zice.
Adevărul este că ori de câte ori m-am îndrăgostit, chiar dacă nu am avut niciun fel de relație cu bărbatul în cauză, am visat la o căsătorie ca-n basme. Dar ceva m-a salvat mereu, și anume: realitatea.
Te uiți în stânga, te uiți în dreapta, în sus, în jos, peste drum, la televizor, pe internet ș.a.m.d. și vezi doar oameni amărâți și complet nefericiți în căsătorie.
Și câte nu s-ar putea spune despre asta... Câte nu aș vrea să scriu, dar nu am timp. Și poate nu voi avea niciodată. Din nefericire. În fine.
Acum vreau să scriu despre ideea mea de a mă căsători exclusiv cu un bărbat în putere, care se pricepe așa cum scrie la carte la zidărie sau instalații sanitare, și, dacă-i posibil, electrice în același timp. Dar, admit că dacă ar fi priceput la instalații sanitare doar, aș fi fericită. Mai fericită decât sunt acum.
Băi... om frumos care-mi cunoști povestea, știi cu câte sacrificii i-am făcut o casă mamei...
Bine, cine face o casă fără sacrificii, știu, dar eu vorbesc despre mine acum.
Ziceam, mi-a fost așa de greu să-i fac o locuință „modernă” mamei... Am investit de două ori mai mult decât am avut – de aia sunt îngrijitoare de bătrâni de mai mult de un an, să-mi dau datoriile adică. Cel mai mult am vrut să pun încălzire în pardoseală în casa aia. Biata mamă, ca multe alte femei, are o circulație proastă și picioarele permanent reci. Ca și toate surorile mele, inclusiv eu.
Și instalația asta nu este și nu a fost jucărie, dar am zis că merită.
În momentul în care instalatorul m-a sfătuit să pun și niște calorifere în camere, am început să mă îngrijorez.
— De ce, mă, nene, să pun calorifere când instalația e sub podea?!
În străinătate oamenii nu fac și una și alta. Plus că nu-s milionară. Ori fac una, ori fac alta.
Îmi venea să-l iau la pumni, că sfatul lui mi-a dat de înțeles că or să fie probleme. Ori pentru că nu se pricepe, ori pentru că știe deja că n-o să meargă – fie pentru că nu are destulă experiență, fie pentru că-l doare la bască dacă-i bun sau rău. Banul să iasă.
Povestea lungă și iritantă lungă, scurtă: probleme?!??!!
Mult mai mari, mai multe și mai imediate decât am crezut vreodată.
Dar, nu vreau să te plictisesc de moarte. Norocul meu că m-am luptat să pun o sobă pe lemne în dormitorul mamei, altfel s-ar fi congelat cu toții. O singură iarnă a funcționat decent, apoi, totul s-a dus de râpă.
Și cât oare pot să-mi permit să repar aia și aialaltă, și ailaltă, și din nou aia dintâi?!
E o casă nouă, bre!
Toate-s noi!
Nu erau ciurucuri (am fost asigurată).
Și m-au costat o căruță de bani!
N-am vrut, bre, să mă mărit, dar trebuie să rezolv problema încălzirii, a instalației adică. Așa nu se poate merge înainte. Nu pot să fiu îngrijitoare toată viața, ca să pot plăti reparațiile costisitoare din fiecare an.
E o aberație.
Așadar, dacă cunoașteți vreun instalator priceput, care-și caută perechea, eu sunt disponibilă.
Promit să nu dormim în același pat, nici măcar în aceeași cameră, casă, localitate ori țară.
Dar și mai mult promit să nu-i atrag atenția la nimic.
Nu vreau să se schimbe deloc.
Nu-i problemă că-i de mâna a 2-a, a 3-a sau chiar a 4-a – la vârsta mea nu cred că pot să-mi permit să visez la un celibatar ca mine, liber ca pasărea cerului – vorba vine, ținând cont de câte datorii mai am – fără copii și altele...
Ce nebun rămâne singur până la 45 de ani?
Vreau doar să fie în gradul să se ocupe de instalația aia nemernică. Restul sunt detalii.
Și dacă toți instalatorii pricepuți sunt luați deja – ferice de nevestele alea, habar nu au ce noroc pe capul lor – un zidar, la fel, priceput, mi-ar pica bine. Casa aia nu-i făcută decât pe bucățele = bucăți mici. Mici-mici.
Și dacă nici zidari în căutare de hamuri nu sunt, atunci un bărbat bogat. Nu-mi pasă că-i octogenar sau nonagenar, nu-mi pasă cum arată, ce mănâncă, ce bea, la câte porno pe minut se uită, la câte muieri cu fustă și fără visează, cum miroase, cum vorbește, dacă sforăie și eliberează gaze fără număr etc.
Singura calitate pe care TREBUIE să o aibă viitorul meu soț este capacitatea de a plăti zidarul și instalatorul.
Repet, caut instalator sau zidar priceput pentru căsătorie.
Dacă cunoști o specie de om cu una dintre aceste valori, să-l îndrumi spre mine. Mi-a ajuns cuțitul la os. Renunț la singurătate.
Nunta trebuie să se întâmple pe 1 aprilie. Musai. Cred că se merită.
Ori nu?! Tu ce crezi? Lasă un comentariu unde-ți convine.
Cele mai bune femei sau cei mai buni bărbaţi sunt întotdeauna fie cuplaţi, fie nebuni.
Murphy
